Care sunt principalii factori care afectează tracțiunea vehiculelor agricole pe șenile

Valoarea de bază a unui transportor agricol pe șenile constă în performanța sa puternică de tracțiune și capacitățile excepționale de off-road. Tracțiunea este indicatorul principal al eficienței de operare pe teren a unui transportator pe șenile și al capacității de încărcare. Acesta determină dacă vehiculul poate depăși rezistența la deplasare și poate tracta unelte agricole grele sau poate transporta o încărcătură completă pe teren complex.

Factori sursei de putere: Puterea motorului și caracteristicile cuplului

Motorul este sursa de tracțiune pentru un transportor pe șenile agricole. Performanța sa determină în mod direct capacitatea sa finală de ieșire.

1. Putere nominală și rezervă de putere

Puterea nominală determină limita superioară a aportului de energie al vehiculului în funcționare continuă. Pentru transportoarele pe șenile care trebuie să opereze pe perioade lungi de sarcină mare, o rezervă de putere suficientă este esențială. O rezervă mare de putere înseamnă că motorul poate menține viteza mare și cuplul de ieșire chiar și atunci când întâmpină perioade scurte de rezistență crescută (cum ar fi urcarea pe o pantă sau navigarea pe teren noroios), asigurând că tracțiunea nu scade brusc.

2. Cuplul maxim și caracteristicile cuplului

Cuplul este o măsură esențială a puterii de tracțiune a motorului, cuplul maxim apare de obicei în intervalul de viteză joasă și medie. Transportoarele pe șenile necesită un cuplu semnificativ la viteză redusă pentru pornire, urcarea pantelor și operarea cu sarcini grele. O curbă de cuplu „dură” (adică, cuplul scade lent odată cu viteza) oferă o gamă mai largă de putere constantă, rezultând o putere de tracțiune mai stabilă și mai puțin predispusă la blocarea motorului.

3. Tehnologia de alimentare cu combustibil și de creștere

Motoarele diesel moderne folosesc tehnologii precum rampa comună de înaltă presiune și turboalimentarea, care îmbunătățesc în mod direct eficiența arderii combustibilului și volumul de admisie a aerului, crescând semnificativ puterea efectivă a motorului și densitatea cuplului. Aceasta este baza pentru asigurarea tracțiunii puternice a vehiculelor pe șenile.

Factorii sistemului de acționare: eficiență și potrivire

Sistemul de antrenare este puntea care leagă motorul și mecanismul de deplasare. Calitatea designului său afectează în mod direct cât de mult cuplul motorului poate fi convertit în forță motrice eficientă.

4. Eficiența transmisiei

Diferitele tipuri de transmisie, cum ar fi cele mecanice, hidrostatice sau electrice, au eficiențe de transmisie diferite. Componentele precum angrenajele, rulmenții și pompele/motoarele hidraulice generează toate pierderi de energie în timpul transmisiei de putere. Un sistem de propulsie extrem de eficient minimizează pierderile de putere, oferind o putere mai eficientă roților motoare și îmbunătățind tracțiunea.

5. Selectarea și potrivirea raportului de viteză

Raportul de transmisie al transmisiei determină multiplicarea finală a cuplului și viteza de deplasare atinsă de roțile motoare. La proiectarea unui vehicul agricol cu ​​șenile, trebuie selectată seria adecvată de viteză și raport de transmisie pe baza caracteristicilor motorului și a condițiilor primare de funcționare pentru a asigura o tracțiune ridicată la viteze mici cu sarcini grele și o viteză de deplasare adecvată atunci când se deplasează fără sarcină.

6. Proiectarea direcției

Mecanismele de direcție, cum ar fi diferențialele, frânele cu ambreiaj lateral sau direcția hidrostatică redistribuie forța de antrenare atunci când vehiculul se întoarce. Sistemele eficiente de transmisie variabilă continuu sau de direcție hidrostatică reduc la minimum pierderea de tracțiune în timpul direcției și mențin forța de antrenare continuă.

Mecanism de călătorie și factori de suprafață: interacțiunea cale-sol

Acesta este factorul cheie pentru a determina dacă tracțiunea unui vehicul cu șenile poate fi efectiv „aplicată la sol”.

7. Aderență cale-suprafață

Aderența este frecarea dintre sol și sabotul de șenilă și este sursa fundamentală de tracțiune. Aderența este strâns legată de tipul solului, conținutul de umiditate, compactarea solului și structura pantofului de cale. Câmpurile de orez noroios și nisipul moale pot provoca o scădere bruscă a aderenței.

8. Urmăriți presiunea de contact cu solul și zona de contact

Presiunea de contact cu solul (presiunea pe unitatea de suprafață) determină gradul de compactare a solului de către un vehicul pe șenile. O zonă de contact mai mare a șenilei reduce presiunea de contact cu solul și minimizează scufundarea, îmbunătățind astfel aderența și reducând alunecarea. Acesta este un avantaj principal al vehiculelor pe șenile față de vehiculele pe roți.

9. Structura și modelul pantofului de cale

Modelul pantofului de șenile (cum ar fi unul, dublu, triplu sau triunghiular) și înălțimea dinților sunt concepute pentru a îmbunătăți aderența în anumite tipuri de sol. Designul adecvat al dintelui șinei îndepărtează eficient noroiul, previne înfundarea canelurii șinei și menține aderența stabilă.

10. Distribuția greutății și încărcăturii vehiculului

Greutatea totală a vehiculului și distribuția sarcinii pe osie afectează presiunea exercitată de rolele de șenile pe șenile, care la rândul său afectează presiunea pozitivă exercitată de șenile pe sol. În limite acceptabile, o greutate adecvată și un centru de greutate bine plasat ajută la îmbunătățirea aderenței și a tracțiunii maxime.